Ce ai schimba la societatea modernă?

Am auzit de multe ori faptul că, în prezent, societatea este modernă și se află la cel mai înalt grad de dezvoltare și civilizație din toate timpurile. Habar n-am care au fost întrebările, pe ce eșantioane s-au aplicat și din ce țări dezvoltate au extras aceste date. La noi în țară, poate că ne îndreptăm într-o direcție bună, sau poate că nu, însă cât timp încă avem clădiri publice și/ sau private cu wc în fundul curții, fără apă curentă, canalizare, electricitate, asfalt, trotuare, șanțuri colectoare, cred că mai avem ceva de lucru pentru a ne alinia și noi la statistică.

Nu cred că e cazul să vociferăm foarte mult despre faptul că am atins cel mai înalt grad de civilizație și dezvoltare până când și ultima casă din ultimul cotlon din țară nu va fi racordată la absolut toate utilitățile posibile și nu va fi accesibilă pe drum asfaltat, cu trotuar, iluminat stradal, rigole, șanț colector și podeț, transport public regulat. Până când nu avem grădinițe, școli, asistență medicală completă, magazine alimentare și serviciile necesare oricărei ființe vi, într-o societate modernă, în toate cătunele țării, subiectul ne depășește.

Până când nu sunt construite de către stat locuințe sociale și locuințe pentru tineri care să soluționeze toate cererile existente plus o rezervă rezonabilă, până când nu sunt rezolvate toate problemele sociale referitoare la venituri îndestulătoare, zic să abandonăm subiectul. Până când piața forței de muncă nu va absorbi absolut toate persoanele doritoare să muncească în țară plus persoanele plecate în diaspora și nu ni se va asigura un nivel de trai bun și foarte bun din veniturile încasate din muncă, nu prea avem despre ce apogeu de civilizație și dezvoltare să discutăm.

Nu ar trebui să felicităm pe nimeni și nici să mai tăiem panglici cu fast la nicio lucrare de infrastructură rutieră cât timp există fie și o singură denivelare de uzură nereparată într-un asfalt, cât timp există fie și un drum pietruit sau nici măcar pietruit, ca în vremurile antice. Nu ar mai trebui să băgăm în seamă pe nimeni care ne prezintă cu emfază toate categoriile de șosele desenate din visele sale decât atunci când vin să ne raporteze, ca niște salariați sârguincioși ai poporului, faptul că deja le-au realizat și că populația poate circula în siguranță pe ele.

Cât timp salariul minim brut pe țară garantat în plată și pensiile existente în plată se situează sub nivelul coșului minim de consum nu prea avem șanse la nivel de trai decent, dezvoltare și civilizație demne de apogeu. Cât timp majoritatea beneficiilor sociale stabilite prin lege se situează sub pragul sărăciei, iar nivelul exagerat de mic al indicatorului social de referință le menține la un nivel jignitor și exasperant de scăzut, nu cred că se dau șanse de trai decent beneficiarilor de servicii sociale.

Cât timp există discrepanțe între salariile și beneficiile din muncă ale bugetarilor și salariaților din mediul privat pentru același nivel de studii și atribuții sau similare, în detrimentul salariaților din mediul privat, cred că deja s-au stabilit clase sociale și categorii sociale inegale prin efectul legislației. Un salariu minim net garantat în plată, situat sub nivelul de 1000 de euro sau chiar pe la jumătatea sumei, nu conduce la civilizație și dezvoltare, ci la disperare și sărăcie în multe familii românești.

Cât timp se inventează vouchere, ajutoare, tichete și alte beneficii sau scutiri de taxe pentru salariați, pensionari și alte categorii sociale, în loc să se crească veniturile acestora în mod corespunzător, în concordanță cu vremurile în care trăim, direct proporțional cu creșterile prețurilor produselor, serviciilor, impozitelor și taxelor, utilităților pe care suntem obligați să le plătim, zic să-i zicem ”pas” la statistica privind apogeul dezvoltării.

Salariații de azi plătiți cu salariul minim brut pe țară garantat în plată vor fi candidații la pensia socială sau la venituri neîndestulătoare la vârsta pensionării – ne zbatem ca într-un cerc vicios în care populația nu se introduce singură. Voucherele și tichetele sociale de tot felul inventate, dar neintroduse în salarii, nu generează contribuții sociale plătite de către salariați pentru pensie. La fel și cadoul otrăvit de scutire de plata contribuțiilor sociale a unei părți din salariul minim brut pe țară garantat în plată.

Cât timp se dau tichete de masă și vouchere pentru plata utilităților, pentru alimente, pentru vacanțe, plus alte invenții de ajutoare, mi se pare o recunoaștere implicită a faptului că veniturile stabilite în plată prin legislație nu sunt îndestulătoare pentru populație. Faptul că se dă acest praf în ochi cu caracter nepermanent ca să se cârpească probleme create de către altcineva, în afară de populația beneficiară, apogeul ăsta arată jalnic.

Pe de o parte salariile nu cresc cu aceste sume, pensiile nu cresc cu aceste sume, beneficiile sociale nu cresc cu sumele reprezentând valoarea acestor tichete, vouchere și alte asemenea tipuri de ajutoare. Există nenumărate persoane care au ieșit din plata serviciilor sociale sau la care nu s-au încadrat niciodată deși nu aveau venituri, care nu sunt cuprinse în statistici referitoare la beneficiarii de servicii sociale sau persoane vulnerabile.

Cât timp există salariați bugetari cu salarii mai mari decât cele care se încasează în domeniul privat – care este principalul contributor la bugetul de stat din care se plătesc salariile bugetarilor – iar legislația pe care și-au dat-o legiuitorii permite această anomalie ca poporul angajator să fie plătit mai puțin decât angajații săi sau deloc, nu prea mai sunt de acord cu sintagma ”societate modernă”.

Deși îi spunem astfel, probabil facem parte dintr-o altfel de orânduire socială în care populația contributoare la bugetul de stat ori lăsată de izbeliște fără venituri suficiente sau fără nici un venit și locuri de muncă pare constituită din cetățeni de rangul 2 sau chiar mai rău. Prezentarea de laude, mitinguri de susținere și aplauze pentru deficite bugetare, instabilități guvernamentale și scandaluri politice au fost mai păguboase decât datoriile publice acumulate în 35 de ani de democrație cu haiducie politică, socială, economică și legislativă.

Am dobândit această percepție de-a lungul a zeci de ani ori de câte ori persoane îmbrăcate în costume scumpe, plătite regește din bani publici conform legislației făcută de ei și pentru ei, ne anunțau cu emfază faptul că ne-au mărit salariul minim brut pe țară sau pensiile existente în plată cu câțiva zeci sau una-două sute de lei, ori tichetul de masă cu 5-10 lei. Îi consideram complet rupți de realitățile sărăciei cu care se confrunta o mare parte a populației, sau de rea credință, și încă nu au corectat toate situațiile sociale la un nivel care să îmi îmbunătățească percepția.

Despre ce fel de grad de civilizație și dezvoltare să discutăm dacă s-au descoperit căminele groazei pentru bătrâni, bolnavi și copii? Avem noi certitudinea faptului că s-au descoperit toate cazurile similare sau identice existente în țară? Avem încredere în cei care i-au controlat și care au constatat că e totul în regulă?

Nu am auzit de nicio măsură luată împotriva a ceea ce s-a întâmplat oamenilor liberi în spitale în perioada pandemiei, pentru plimbarea bolnavilor cu izoletele, sechestrarea acestora în spitale fără posibilitatea de a fi vizitați de aparținători, pentru zecile de mii de morți livrați în sicrie închise. Tăcere sinistră în privința corectitudinii tratamentelor aplicate, în privința legalității măsurilor inchizitoriale și a stresului zilnic livrat populației pe toate canalele massmedia tocmai de către autoritățile care ar fi trebuit să liniștească.

Nimeni nu a fost tras la răspundere în privința faptului că ne-am vaccinat în masă de până la trei ori, pe bază de semnătură că am fost corect și complet informați și că ne dăm acordul cu privire la ceva ce habar nu au aveau ce conține sau ce efecte va avea, și care nici nu avea capacitatea de a împiedica infectarea.

În cine putem să mai avem încredere de fapt? Într-o societate moderă ajunsă la cel mai înalt grad de civilizație și dezvoltare nu s-ar fi întâmplat așa ceva. Din nefericire, acestea sunt doar câteva idei culese din realitatea cruntă. Cazurile în care oamenii se confruntă cu greutăți de tot felul sunt mult mai multe în realitate și nici nu știu să fi fost în totalitate luate în evidențe și soluționate.

Faptul că unii o duc foarte bine, trăiesc în bogăție și opulență, nu echilibrează balanța, căci în talerul cu sărăcie, șomaj, boală, foame, mizerie etc. sunt mult mai multe persoane, iar problemele lor sunt mult mai serioase ori chiar grave. Din păcate, ne plângem la porți luxoaxe foarte bine antifonate astfel încât să nu deranjăm din lucru înțelepții care fac statisticile în care populația din țară și de pe mapamond o duce bine și a atins cel mai înalt grad de civilizație și dezvoltare din toate timpurile.

Probabil aceste rezultate statistice grozave sunt niște glumițe aruncate între acești înțelepți ca să nu se plictisească până când, așa ca de la sine, se vor rezolva multe dintre problemele pe care ar fi trebuit să le rezolve ei în timp ce se ocupau cu mare deranj politic în țară și diverse sforării. Se vor mai distra în continuare pe seama noastră cu ”societatea românească ajunsă la apogeul civilizației și dezvoltării”, așteptând minunea divină:

• până când absolut toată populația activă care vrea să muncească va ocupa locuri de muncă la nivel îndestulător numeric și calitativ,
• până când cel mai mic venit încasat în societate de către populația activă, pensionari, beneficiari de servicii sociale și persoane fără venituri se va situa cel puțin la nivelul coșului minim de consum,
• până când sistemele de sănătate și educație vor atinge cel mai înalt grad de dezvoltare, livrând numai și numai calitate, în cantitate suficientă tuturor,
• până când sistemul de asistență socială va dispărea din lipsă de persoane vulnerabile aflate în situații de risc social etc.

Se mai amuză și ei în așteptarea regenerării pădurilor patriei și a edificării muntelui de plastic, moloz, aparatură electrocasnică și informatică pe care îl vom lăsa moștenire, ca să eclipseze monumentele și vestigiile altor civilizații din istorie pe care nu vom avea timp suficient într-o singură viață și îndeajuns de multe resurse financiare ca să le vizităm și să ne minunăm de ”civilizațiile inferioare nouă” care le-au creat, iar noi încă nu ne-am prins cum de au fost realizate fără tehnicile din zilele noastre cu care ne mândrim și cum să le egalăm.

”Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica!” Ce bine este faptul că suntem o societate modernă care a atins cel mai înalt grad de civilizație și dezvoltare în statistici! Așteptăm cu interes să îl simțim din plin în nivelul de trai, însă nu în cel mediu stabilit statistic, ci în cel individual, astfel încât fiecare conațional să fie foarte mulțumit de viața lui bună și frumoasă.

Sursa fotografiei: Pixabay

Sursa citatului: I. L. Caragiale, Conu Leonida faţă cu reacţiunea