Cabernet Sauvignon – Savurează clipa la un pahar de vin Beciul Domnesc!

Unul dintre vinurile roșii de la Beciul Domnesc, Cabernet Sauvignon sec, a ajuns în posesia mea spre degustare. Orice descriere pălește în prezența culorii rubinii a acestui vin văzută în pahare confecționate din sticlă fină cu picior. Gustul vinului plin de savoare inspiră perfecțiune, admirație, bucurie și amintiri de neegalat pe care le-am împărtășit cu soțul și totodată prietenul meu.

Nu puține au fost împrejurările în care am fost gazdele prietenilor și rudelor în diferite momente importante din viețile noastre. La începutul fiecărei petreceri, timide, vinurile de la Beciul Domnesc au fost introduse pentru destinderea atmosferei, iar în următoarele ore au contribuit la discuții prietenoase, voioșie, veselie și momente de-a dreptul incendiare.

Multe ore matinale ne-au prins sporovăind după petreceri de zile de naștere, zile onomastice, nopțile dintre ani și alte zile festive. În tinerețe nu e nevoie de o zi de sărbătoare pentru un chef perfect, ci de un anturaj bun. Am avut norocul să nu avem între prieteni, în familie și rudele apropiate bețivi, ci doar prieteni buni care știu să savureze din când în când o sticlă de vin bun.

Via și vinul se cunosc mai întâi în familie

În familia extinsă nu am cunoscut excese de alcool pentru că modelul nostru masculin a fost bunicul meu, atât pentru educație și pilde bune, cât și pentru muncă, simplitate și cumpătare. În copilăria și adolescența petrecute la țară am cunoscut și prețuit vița de vie, am învățat cum se cultivă, cum se îngrijește până la rod și apoi cum se poate beneficia de struguri. Îngrijirii viei bunicilor, împreună cu aceștia și alte rude, îi datorez parțial imunitatea și mobilitatea corporală de care m-am bucurat în cursul vieții.

Chiar participam la toate activitățile atunci: tăierea viei cultivată lângă par, pe spalier și pe halângă, adunatul corzilor de vie, selectarea corzilor și plantarea acestora pentru obținerea viitorilor butași, plantarea butașilor de vie obținuți din anii anteriori, legatul vițelor de vie, săparea viei, apoi iar legatul corzilor de vie și ruperea lăstarilor lungi și neproductivi. Nu am omis stropitul viei, însă nu am participat la el, fiind exclusiv atribuția bunicului meu.

Ca o încununare a muncii noastre, venea bucuria recoltei cu noi activități: culegerea strugurilor și sortarea acestora pe culori sau soiuri, obținerea mustului, tragerea acestuia în damigene mari din sticlă cu dopuri de fermentație, depozitarea vinului în beciul din ciment în butoaie spălate bine cu apă și pelin. Între timp, abuz de must cu nuci și dureri de burtă câteva zile, apoi degustarea vinului și bucurie mare când vinul roșu ieșea negru, iar vinul alb ieșea gălbui și limpede.

Vinul vechi era verificat, iar dacă avea depuneri sau era acru, fără a-și fi schimbat în mod îngrijorător culoarea, se strecura și se depozita în beciul rece într-o damigeană din sticlă ca să îl utilizăm la bucătărie ca oțet sau livej. Nu aveam prea mult timp de odihnă pentru că resturile de struguri rămași după tragerea mustului fermentau deja, astfel încât puneam din nou cazanul de țuică în funcțiune pe pirostii, la foc domol de lemne groase.

Cazanul era odihnit după fierturile de fructe din vară, dar nu pentru compot, ci pentru țuică, deci era bucuros de întâlnirea lui cu comina din struguri. Noi însă eram ca pe jar prin curte: că poate se prind și se ard cojile de struguri de fundul cazanului, că poate e focul prea iute și se sparge coca din făină cu care lipeam cazanul, că nu mai sunt lemne și trebuie tăiate la joagăr și tot așa vreo lună până când fierbeam toate resturile din struguri.

Nimic nu se pierde la țară, totul se obține prin muncă, nu prea e timp de odihnă, însă satisfacțiile rezultatelor obținute pot fi mari atunci când e un an bun, fără pierderi. Sute de litri anual și sute de litri de țuică erau rodul muncii noastre comune depozitat în beci, pe care le-am avut mereu la dispoziție, dar, pentru că noi le produceam de când ne știam, le consumam cu cumpătare.

Nu aveau vie din soiuri nobile, însă nu a fost toamnă în care să nu fi beneficiat în aceste moduri de strugurii zemoși produși natural, depozitați în stare lichidă în beciul răcoros de sub casă.

Sunt operațiuni la care participam anual, pe care mi le amintesc și acum. Aș știi să practic din nou cu bucurie astfel de activități în vechea noastră vie, în curtea și grădina de la țară. Sigur că m-aș mișca mai încet la început pentru că nu mai am experiența de atunci, poate nu aș avea același entuziasm în primele ore pentru că m-ar năpădi amintiri la fel de vechi ca mine și dorul de bunicii care au plecat de mulți ani dintre noi.

Cum se deprinde obiceiul de a savura clipa la un pahar de vin

Atunci când o mare parte din viață am participat anual la toate operațiunile de îngrijire a viței de vie, cum aș putea să nu știu să savurez clipa la un pahar de vin? De aceea, probabil nici n-am băut niciodată până când să ne îmbătăm, să fim în stare de ebrietate sau în stare de orice, să vomităm, să ne trezim mahmuri și cu dureri de cap și să o luăm de la capăt cu băutul ca să ne revenim.

Pe atunci la țară nu se obișnuia să fie serviți cu cafele musafirii sau zilierii chemați la muncă în gospodărie. Erau conduși în curte la masa mare la umbra halângii de vie și omeniți cum se cuvine cu mâncare făcută de bunica din produse obținute natural în curte și în grădini și cu câte un pahar de vin bun. Stăteam și noi, copiii, la masă cu oamenii mari mai mult pentru a prinde firul discuțiilor și depănarea amintirilor.

În anotimpurile cu vreme răcoroasă musafirii și bunicul își savurau paharele cu vin la masa lungă din căldura casei, iar noi, cei mici, nu-i slăbeam deloc  din ochi. În astfel de împrejurări aducea bunicul vin din beci, de marile sărbători religioase, de revelion și când veneau copiii lui pe acasă. Bunicii mei sunt primele modele de viață de la care am deprins tot ceea ce știam atunci, inclusiv faptul că atunci când bem un pahar de vin bun este reunită familia sau gașca de prieteni cu care depănăm amintiri, suntem veseli și ne simțim bine.

Vinul se bea cu cumpătare

Când plecau oaspeții, ceea ce rămânea în sticlă sau în cănile din sticlă se ducea la loc în beci și nu țineam alcool în casă pentru că nu bea nimeni în mod curent. Același obicei a adoptat și mama în casa mea părintească și eu, la rândul meu, în familia pe care am format-o împreună cu soțul meu. Pentru noi alcoolul se bea la ocazii deosebite și mai puțin în cursul zilelor obișnuite, motiv pentru care, de regulă, nu avem nimic de băut în casă în afară de apă, ceai și cafea.

A fost și o strategie de cumpărare pentru că, atunci când îl avem în casă la îndemână, poate că îl consumăm, dar dacă nu avem nu bem. De aceea, ca și când nu m-aș fi obișnuit cu astfel de situații repetitive, de fiecare dată când rude sau prieteni ne vizitează și știu că vor alcool, eu, după ce le fac repede câte o cafea, trebuie să mă pregătesc ca să plec la cumpărături în apropiere.

Mereu am aceeași dilemă: să aleg un vin de la Beciul Domnesc, sau un vin de la … Beciul Domnesc?

Zic: lasă, mai bine iau un vin de la … Beciul Domnesc și bineînțeles că zâmbesc. Sigur că știu brandul de la care vreau să cumpăr un vin bun de fiecare dată, însă mă derutează varietatea mare de produse din gama Beciul Domnesc, mai ales atunci când indicațiile soțului și musafirilor sunt sumare: ia-ne un vin roșu sau ia-ne un vin alb, de la Beciul Domnesc:

Atunci când muncești într-un anumit domeniu, altfel poți să prețuiești munca celor ce fac aceeași activitate, poate chiar la justa ei valoare. Ne lua mult timp și depuneam mult efort comun ca să muncim cei aproximativ 3200 m de teren ai bunicilor din care doar o parte erau cultivați cu vie. De aceea respect eforturile și investițiile pentru a obține vinurile de bună calitate pe care le vedem pe rafturi în magazine.

Prețurile sticlelor de vin bun, natural, nu reflectă munca imensă ce se depune pentru obținerea lor. Este și un mod de respect și prețuire pentru activitatea lor să nu bem până când țipă ficatul în noi ghemuit, să nu ajungem la dezalcolizare, ci să consumăm vinurile de bună calitate în cantități moderate, în companii plăcute.

Ție ce vinuri îți plac? Cunoșteai gama de vinuri pe care le-am menționat în acest blog post? Dacă ai alte preferințe, atunci citește și blog post-ul Beciul Domnesc – Sigillum Moldaviae și povestea vinului preferat. Cu siguranță îți vei găsi preferatele printre vinurile prezentate și mult îndrăgite de familia mea, dintre care te invit să savurezi clipa la un pahar de vin Beciul Domnesc, poate chiar un Cabernet Sauvignon!

Sursa articolului: Beciul Domnesc 

Sursa fotografiilor: Beciul Domnesc și o fotografie din arhiva personală 

Nota: Articolul a fost scris pentru proba nr. 6 din cadrul celei de-a 28-a ediții a competiției de blogging creativ organizată de SuperBlog, cu tema ”Savurează clipa la un pahar de vin Beciul Domnesc!” propusă de sponsorul Beciul Domnesc.