Ce crezi că se îmbunătățește cu vârsta?

Cuprins:

1. Psihologia îmbătrânirii. Bătrânețea ca oportunitate
2. Clarificări și îmbunătățiri obținute din lecturi
3. Înaintarea în vârstă lasă urme vizibile
4. Parcă timpul se comprimă și trece mai repede

Pe măsură ce vârsta înaintează, încerc să văd avantajele maturității tot mai târzii pe care să îmi creez ancore pentru cazul în care voi ajunge să trăiesc o bătrânețe lungă, liniștită, fericită, împlinită, mulțumită, sănătoasă, fără lipsuri pe toate planurile vieții, așa cum mi-o doresc. Se pare totuși că bătrânețea vine cu niște avantaje la pachet, dar care ar putea fi acelea?

Deși iubim viața, deși ne-ar plăcea să trăim veșnic, nu ne dorim să îmbătrânim, ci să fim mereu tineri, la diferite vârste, în putere, sănătoși și fericiți. Și eu, și tu, întocmai ca toți oamenii de altfel, ne dorim să ne bucurăm de vieți lungi și bune, însă ne-ar plăcea să găsim o cale perfectă prin care să evităm dezavantajele bătrâneții, dar să continuăm să trăim frumos.

Psihologia îmbătrânirii. Bătrânețea ca oportunitate

De la o vreme am făcut o pasiune pentru audiobook-urile editurii Litera și nu mai am timp de gânduri la tinerețea din trecut sau la bătrânețea din viitor atunci când, aproape zilnic, le ascult în căști. Pe site la litera.ro vei putea să descoperi audiobook-uri de dezvoltare personală, de psihologie practică, meditații, ghidate și cam toate genurile literare dintre care poți alege titlurile care ți se par atrăgătoare.

Pentru că mie mi-au plăcut și continui să le ascult, pot să le recomand pentru petrecerea frumoasă și utilă a timpului liber. Găsești pe acest site opinii despre cărțile tipărite și audiobook-uri în blog post-ul Cartea tipărită vs audiobook și e-book. Dacă preferi cărțile tipărite în locul audiobook-urilor vei găsi o selecție foarte variată din care să te inspiri la Editura Litera. Descoperă în librăria online cartea ”Psihologia îmbătrânirii. Bătrânețea ca oportunitate” și poate că vei obține clarificările necesare despre subiectul acestui blog post.

”Prin dezvoltarea cercetărilor în domeniul psihologiei îmbătrânirii, subiectul a cuprins tot mai multe aspecte care s-au îmbogățit prin dobândirea progresivă de cunoștințe. Această carte abordează domenii precum îmbătrânirea cognitivă, evoluția emoțiilor și a stării de bine, schimbările legate de dezvoltarea personală, factorii implicați în îmbătrânirea patologică și calea către o îmbătrânire activă.”

Dacă viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, fă-i tu îmbunătățiri cu lecturi utile în care poate că vei identifica soluții la problemele cu care te confrunți. Beneficiile cititului precum și cele ale ascultatului cărților sunt incomparabile cu multe dintre metodele de relaxare, plăcere sau distracție. În timp vei vedea îmbunătățirile în prezentul tău, în modul în care îți accepți trecutul, în modul în care te îndrepți spre viitor.

Clarificări și îmbunătățiri obținute din lecturi

Timpul meu se scurge nemilos, lăsând urme adânci ce apropie bătrânețea cu care trebuie să mă obișnuiesc și să mă împrietenesc ca să mă pot acomoda ușor când va fi cazul. Aș puncta în primul rând cel mai mare avantaj ca fiind acela că, odată cu trecerea anilor, m-am îndepărtat tot mai mult de dramele și traumele vieții mele, astfel încât și-au mai pierdut din intensitate și din efectele devastatoare. Chiar m-a luat la trânte viața și m-a tăvălit de destul de multe ori, dar sunt încă în viață, în picioare și cât se poate de bine.

Am citit între timp ceva mai mult despre faptul că trebuie și cum trebuie să fac ca să iert monștrii din trecutul meu. Tot felul de autori au tratat această temă, pe câțiva i-am citit și eu și am reușit doar să nu îi înțeleg. Nu știu cum poți să ierți deși nu uiți fapte și vorbe de neiertat. Cert e că i-am mai uitat încercând să nu îmi mai pese și să îi evit. Însăși strădaniile evitării, nepăsării și uitării produc rău, însă de intensitate ceva mai redusă.

Am aflat atât despre recomandări de a nu ne mai aminti absolut nimic din trecut începând cu clipa precedentă sau ziua anterioară până la prima amintire din copilărie, cât și despre recomandări să ne întoarcem în timp până în viața intrauterină inclusiv, la momentele traumelor ca să le retrăim, să le confruntăm și să le dezbatem ca să le găsim o explicație, o nouă finalitate dorită etc.

Între aceste extreme am întâlnit o mulțime de opinii, teste, exerciții, povestiri și sfaturi practice pentru a avea un psihic liniștit și conectat la momentul prezent. Despre copilul interior am auzit destule însă nu înțeleg prea mult expresia decât la modul figurat și nu am crezut niciodată faptul că aș avea unul. Rezonez mai mult cu autorii care se referă la conștient și subconștient decât la copiii interiori, la memoria din viața intrauterină și cea de la vârste foarte mici despre care nu am nici o amintire.

Cel mai probabil am învățat câte ceva din aceste cărți: poate că mi-au îmbogățit puțin vocabularul, poate că mi-au menținut creierul activ, poate că am primit îmbunătățiri ca om din astfel de lecturi, poate că psihicul meu a devenit mai bun. Ceea ce însă nu știu dacă au reușit aceste lecturi, religia sau vârsta este faptul că, pe măsură ce au tot trecut din anii mei, m-am obișnuit cu ideea că m-am aflat în multe situații nedorite în care am cunoscut oameni nepotriviți.

Înaintarea în vârstă lasă urme vizibile

Odată cu trecerea timpului am început să mă întreb tot mai rar: de ce eu, de ce mi s-a întâmplat mie, de ce așa, de ce i-am cunoscut pe ăștia și nu pe alții mai buni, dacă s-ar fi întâmplat altfel poate că ar fi fost mai bine etc. Monștrii umani pe care i-am cunoscut au rămas undeva în trecutul de peste care rareori șterg praful și și-au mai pierdut din puterile asupra psihicului meu.

E bună uitarea ce vine la pachet odată cu înaintarea în vârstă, sau doar învățăm mai bine să ne stabilim prioritățile, oamenii și lucrurile cărora le dăm importanță. Faptul că îmbătrânim nu reprezintă ceea ce ne dorim din toate punctele de vedere. Poate că ție sau altor persoane crezi că nu s-a întâmplat sau chiar că nu se va întâmpla vreodată, însă eu cred că maturitatea târzie reprezintă începutul declinului corpului fizic intrat în linie dreaptă.

La nivel fizic se întâmplă modificări pe care nu le percepem pentru că se petrec în timp, însă pentru ceilalți sunt vizibile la nivel cutanat, culoarea și densitatea părului și unghiilor, kilogramele în plus sau tot mai dificil de ținut sub control, la diminuarea mobilității. La nivel intern probabil că ravagiile sunt ceva mai mari în ceea ce privește aspectul și proprietățile organelor interne, până la cele mai mici celule din tot ceea ce avem prin noi, care îmbătrânesc în ritm cu noi și își pierd treptat din capacitățile de regenerare naturală și din funcționalități.

Devenim mai înțelepți odată cu înaintarea în vârstă? Unii da, alții nu, dar cert este că nu poți dobândi înțelepciune din senin fără să fi avut o viață plină de evenimente diferite, succese, eșecuri și greșeli dublate de formare profesională și dezvoltare prin lecturi pe tot parcursul vieții. Nu cred că înțelepciunea vârstnicului are legătură cu formarea academică neapărat, însă conferă un potențial mai mare.

Parcă timpul se comprimă și trece mai repede

Devenim pensionari, ne câștigăm libertatea de a face tot ceea ce ne dorim, tot ceea ce am visat și nu am putut în cursul vieții active pentru că a trebuit să muncim ca să ne întreținem și să strângem bunuri. Din păcate, majoritatea nu vom avea suficiente venituri din pensiile publice ca să ne permitem să ne acoperim cheltuielile curente, cu atât mai puțin să călătorim sau să ne distrăm cumva.

Apoi vine grija cheltuielilor finale, aranjarea succesiunii pentru a nu lăsa eventualii moștenitori cu încurcături, temerile legate de marea plecare din lume, regretele pentru ceea ce am făcut și ceea ce nu am făcut deși am fi vrut, deși am avut ocazii, deși am fi meritat. Abia atunci vom prețui cu egoism timpul pe care îl mai avem la dispoziție, timp pe care în cursul vieții active l-am risipit cu plăcere și dezinteres.

De câte ori nu ne-am uitat la ceas sperând să treacă timpul mai repede ca să ajungem acasă de la școală sau de la muncă pentru a ne întâlni cu prietenii ca să pierdem timpul împreună? Câte gânduri oare am emis cu toții cerând să treacă mai repede săptămâna ca să vină weekend-ul, să treacă mai repede lunile până la un eveniment, o zi de naștere sau onomastică, o sărbătoare religioasă, un hram, un revelion și altele asemenea?

Vom regreta faptul că am rugat universul să treacă mai repede copilăria ca să devenim ca adulții pe care îi admiram, să treacă mai repede anii de școală ca să devenim maturi și ne vom dori mereu să ne putem întoarce în timp exact acolo, în copilărie și adolescență când nu aveam nici o grijă, când eram ocrotiți, iubiți, și ne vom dori să fim din nou așa, să o putem lua de la capăt.

Vom regreta nesăbuința tinereții când nu am știut faptul că ceream zeilor în care credeam sau universului să treacă mai repede însăși viața noastră rugându-ne să treacă mai repede orele noastre ca să ajungem undeva unde ne doream să pierdem timpul în mod frumos. Într-un târziu vom înțelege faptul că uneori ne-am comportat ca și când viața noastră ar fi fost veșnică, iar moneda de schimb era timpul pe care îl negociam și pe care îl pierdeam cu plăcere, dar pe care îl vom cerși spre finalul vieții.

Abia atunci când, odată cu înaintarea în vârstă, vom observa faptul că parcă timpul se comprimă și trece prea repede, vom înțelege faptul că am avut bilet numai pentru dus cu durata unei singure vieți, dar nu am reușit să ne bucurăm suficient de călătorie și ne vom dori să putem cumva să cumpărăm bilet de întoarcere.

Poate că există reîncarnare sau poate că nu, poate că proverbul care susține că fiecare avem câte o mie de vieți derivă din înțelepciunea populară sau nu, poate că există viață după neființă sau nu. Cine poate să știe cu precizie ce va fi? – Nimeni.

Eu nu am amintiri din vieți anterioare și dacă cumva nici tu nu ai, s-ar putea ca aceasta să fie singura viață de care ne amintim, sau poate chiar singura pe care o avem la dispoziție. Hai să trăim chiar de acum cum putem mai bine și mai frumos timpul care ne-a mai rămas pe aici, bucurându-ne de fiecare etapă din viață cu concentrare pe momentul prezent și cu încredere în viitor că totul va deveni așa cum ne dorim și poate că așa va fi.