11 iulie, Ziua Mondială a Populației, sărbătorită pe glob

În data de 11 iulie a fiecărui an se sărbătorește Ziua Mondială a Populației. Este ziua ta, ziua mea, ziua fiecărui cetățean de pe întreg globul pământesc, ziua noastră, a tuturor. Un bun motiv de petrecere generalizată cu bucurie pentru faptul că am depășit 8 miliarde de ocupanți ai planetei, iar numărul acestora este în creștere.

Această sărbătoare mondială a populației a fost recunoscută de către Organizația Națiunilor Unite care, pentru cele 193 de state membre, are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”. Sună bine, dar oare se întâmplă așa peste tot pe glob?

Încă mai sunt războaie mai vechi și mai noi, încă mai există migrație în căutarea unor condiții mai bune de trai, încă nu a fost combătută sărăcia, încă mai mor oameni de foamete și de sete în teritorii cu populație săracă, climă neprielnică, boli comune și resurse naturale puține. Zilnic pierdem vieți din astfel de cauze care nu ar trebui să existe în condițiile progresului civilizației, tehnologiei, științei, culturii etc. pe care unii se laudă că l-am atins.

Creșterea populației a fost potențată de dezvoltarea în toate domeniile de activitate importante, însă binefacerile progresului, civilizației și dezvoltării nu au ajuns peste tot pe planetă, iar, acolo unde se manifestă, nu sunt accesibile pentru toată populația globului pământesc, ci numai pentru aceia care își permit să plătească pentru ele.

Suntem atât de derutați de progres, civilizație și dezvoltare încât plătim ca să cumpărăm sau să deținem terenuri cu orice titlu și datorăm anual impozite pentru faptul că locuim pe pământ în timpul vieții în calitate de proprietari. Plătim bani ca să locuim aici deși suntem suspendați undeva în aer în cosmos, menținuți de gravitație pe un corp ceresc care a apărut din cauze naturale, nefiind creat de nimeni căruia să îi datorăm bani pentru faptul că ne dă voie să locuim pe planeta sa, deși nu putem pleca niciodată pe o altă planetă unde să zicem că ar fi gratis sau mai ieftin sau mai bine.

Nu am priceput nici măcar faptul că suntem ocupanții planetei din cauze independente de noi, dar că nu putem fi cu adevărat proprietarii acesteia pe diferite petece de pământ așa cum le avem îngrădite cu garduri sau doar cu înscrisuri. Probabil ne ajută să uităm faptul că planeta s-a născut din cauze naturale, nu poate fi a nimănui, nu poate fi controlată cu fenomenele ei naturale, nu știm dacă în secunda următoare va mai fi sau dacă se va scutura puternic și se va debarasa de noi și de toate acareturile pe care i le-am atașat.

Ni se spune frecvent faptul că am atins cel mai înalt nivel de civilizație și dezvoltare din toate timpurile, dar nu știm cum să facem ca să distribuim corect hrana, apa, locuințele, căldura, lumina, astfel încât să ajungă tuturor membrilor populației. Aruncăm zilnic tone sau mii de tone de mâncare în timp ce în cartiere imediat învecinate există oameni care nu au bani nici măcar pentru pâine sau legume și poate că încearcă să își adoarmă copii flămânzi mințindu-i că mâine vor mânca.

Gropile de gunoi de la marginea orașelor încă au cetățeni care locuiesc în preajmă și care le răscolesc în căutare de ceva ce pot vinde, de ceva ce ar putea mânca, îmbrăca sau încălța. Containerele de gunoi din cartiere sunt răscolite zilnic de către unii cetățeni săraci în speranța că ceva din ceea ce a fost aruncat mai poate fi utilizat, ceva mai poate fi vândut ca să își asigure mâncarea.

În țara noastră despre venitul minim garantat, ajutorul de șomaj, indemnizațiile de handicap, pensiile sociale, pensiile mici, salariile minime garantate în plată și altele asemenea știm cu toții faptul că nu sunt apte să asigure un nivel de trai decent. Doar dacă salariile și veniturile de la bugetul de stat ale celor ce le-au instituit ar fi distribuite acestor categorii defavorizate, iar legiutorii acestor categorii de venituri minime ar fi obligați să trăiască câțiva ani numai din cuantumurile acestora, s-ar putea face puțină dreptate și conștientizare.

Undeva, pe traseul străbătut până azi de la ceata, ginta și tribul în cadrul cărora se împărțeau resursele naturale ca să se asigure supraviețuirea membrilor, cred că am pierdut din vedere lucruri elementare în goana după progres, civilizație și dezvoltare în timpul cărora se pierd vieți pentru că unii nu beneficiază de condiții minime de subzistență. Sărbătorim deci ziua mondială a populației cu cei ce își permit să nu rateze toate petrecerile, în timp ce alții nici măcar nu au aflat de ea, sau de faptul că și-ar putea permite să sărbătorească ceva.